Paştele – Sărbătoare care-ţi schimbă viaţa!

Posted on April 4, 2010 by Alexei Tentiuc

passover3 Aproape că nu este peroană în ţara noastră care să nu sărbătoarească Paştele. Chiar şi acei care nu ştiu semnificaţia acestei sărbători, tot o vor sărbători. Pentru mulţi sărbătoarea aceasta este o zi cînd se mănîncă din plin. O zi cîn la “mama acasă”  bucatele dau năvală. O zi cînd se adună toată familia împreună.
Dar ne oprim şi ne întrebăm: “Să fie oare numai acesta însemnătatea Paştelui? Oare care este adevărata  semnificaţie a acestei sărbători?  Ce stă în centrul acestei sărbători?”

Definiţia Cuvîntului “Paşte”:

Dicţionarul Biblic ne dă următoarea definiţie:

Din limba Ebraică “Pacah” care  înseamnă “a trece” sau “ a curge peste” , “a trece pe lingă”
Din limba Greacă “Pascho” care înseamnă “a suferi” (Dicţionarul Biblic)

Cum se leagă definiţia acest cuvînt cu semnificaţia adevărată a sărbătorii? Să privim la origine.

Originea Paştelui

Poporul Israel se afla în robia Egipteană de 430 de ani. Spre sfîrşit, gemetele lor au ajuns pînă la Dumnezeu. Ei aveau nevoie de o eliberare, de salvare din robie. Atunci Dumnezeu îl găseşte pe Moise şi îl cheamă să meargă în Egipt ca să elibereze poporul de sub robia păcatului. Moise a venit la Faraon, împăratul Egiptului şi i-a cerut  să elibereze poporul lui Israel. Acesta din urmă nu a dorit să asculte, de aceea Dumnezeu a fost nevoit să trimită 10 urgii asupra Egiptului ca în cele din urmă poporul să fie eliberat. Cea de a zecea urgie este strîns legată de sărbătoarea Paştelui:

3 Vorbiţi întregei adunări a lui Israel, şi spuneţi -i: ,În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4 Dacă sînt prea puţini în casă pentru un miel, să -l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cît poate mînca fiecare din mielul acesta. 5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. 6 Să -l păstraţi pînă în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să -l junghie seara. 7 Să ia din sîngele lui, şi să ungă amîndoi stîlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mînca.
11 Cînd îl veţi mînca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mînă; şi să -l mîncaţi în grabă; căci sînt Paştele Domnului.
12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.13 Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sîngele, şi voi trece pe lîngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi ţara Egiptului. 14 Şi pomenirea acestei zile s’o păstraţi, şi s’o prăznuiţi printr’o sărbătoare în cinstea Domnului; s’o prăznuiţi ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri. (Exodul 12:3-7, 12-14)

Poporul trebuia să înjunghie un miel fără cusur de parte bărbătească. Cu sîngele acestui miel, trebuiau să ungă stîlpii uşii şi pragul de sus al casei. În noaptea aceea Dumnezeu a făcut judecata împotriva tuturor zeilor din Egipt prin omorîrea primului născut dintre oameni şi animale. Într-o singură noapte, totţi întîii născuţi din Egipt au  murit. Biblia spune că nu era casa unde să nu fi fost  bocet şi ţipăt. Însă atunci cînd îngerul lui Dumnezeu trecea pe lingă casa evreilor din Egipt, şi vedea sîngele mielului uns pe uşorii uşii, el “trecea pe lîngă”. Astfel, sîngele acelui miel pe care tot Israelul l-au jertfit în noaptea aceea a adus viaţă şi salvare în casele copiilor lui Israel. Această imagine, Dumnezeu a pregătit-o ca să arate spre adevăratul Miel care avea să fie jertfit, Isus Hristos Domnul nostru.

Hristos Mielul lui Dumnezeu  a fost jertfit

Proorocul Isaia, cu mult timp înainte de venirea Domnului Isus Hristos  pe pămînt a proorocit cu privire la El astfel:

Cînd a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. (Isaia 53:7)

Apoi cînd Domnul Isus Hristos era pe pămînt, Ioan Botezătorul la văzut şi a exclamat astfel:

,,Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Evanghelia după Ioan 1:29)

Isus Hristos este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Mielul din Egipt a salvat doar vieţile  poporului Israel. Isus Hristos a venit  să salveze o lume întreagă. El este adevăratul Miel care a fost jertfit pentru noi şi pentru păcatele noasre. Astfel ORCINE crede în El nu piere,  ci are viaţă veşnică! De aceea apostolul Pavel ne îndeamnă astfel:

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.(1Corinteni 5:7)

Hristos Mielul, a biruit Moartea

Zilele acestea noi ne salutăm unul pe altul cu “Hristos a Înviat!”. De unde a înviat Hristos? De ce spunem noi aşa? Pentrucă,

9 întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui. (Romani 6:9)

De aceea apostolul Pavel continuă acest subiect şi întreabă:

55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?“56 Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! (1Corinteni 15:55-56)

În vinerea patimilor, Isus Hristos a fost răstignit şi îngropat. Moartea nu l-a putut ţine mai mult decît 3 zile şi trei nopţi. După aceea, într-o zi ca şi astăzi, El a înviat din morţi. Arătând prin aceasta că a biruit boldul morţii, care este păcatul. De aceea noi astăzi putem să ne salutăm şi să axclamăm cu bucurie “Hristos a înviat!”  “Cu adevărat a înviat!”

Hristos Mielul ne-a împăcat cu Dumnezeu

Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui. 11 Şi nu numai atît, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:10-11)

Isus Hristos, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii întregi, a venit pe pămînt a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, a fost îngropat şi a treia zi a înviat din morţi, pentruca să ne poată împăca cu Dumnezeu. Noi eram despărţiţi de Dumnezeu şi aveam o nevoie disperată de El. Nimeni şi nimic nu ne mai putea vindeca rănile păcatului care au pătruns atît de adînc în inimile noastre. Atunci El, Isus Hristos, a ales să se nască pe  acest pămînt, să se facă părtaş sîngelui şi cărnii, să trăiască o viaţă sfîntă şi fără păca
t şi după 33 de ani, să se aducă ca jertfă pentru păcatul întregii omeniri. Astfel,  astăzi oricine crede în jertfa Lui, să fie împăcat cu Dumnezeu şi curăţit de orice păcat. Tocmai de  aceea dragul meu,

Paştele este sărbătoarea ta!

Nu este doar o sărbătoare a familie, nu este numai o sărbătoare cînd te poţi întîlni cu prietenii sau chiar cu Biserica ta. Paştele este în primul rînd sărbătoarea ta. Sărbătoarea care te uneşte pe tine cu Dumnezeu. Sărbătoarea, care atunci cînd îi înţelegi adevăratul sens, îţi schimbă viaţa odată şi pentru totdeauna.  Într-o zi ca aceasta pe noi nu ne costă nimic  să spunem “Hristos a Înviat”, însă pe El l-a costat viaţa. El a trebui să sufere moartea, şi încă o moarte pe cruce. O moarte care era socotită cea mai dispreţuitoare în acel timp. El a ales să fie dispreţuit, bătut şi măcelărit, pentru noi…. Atunci cînd era bătut şi chinuit, atunci cînd i s-au bătut cuiele în mîini şi picioare, putea să se coboare de pe cruce. Putea să se răzbune pe cei care îl chinuiau. Avea puterea necesară să facă aceata, dar nu a făcut-o. Şi ştii de ce? Pentrucă în inima şi mintea lui, erai tu şi eu, oameni noi , salvaţi şi curăţiţi de orice păcat. În mintea Lui erau oamenii care puteau fi împăcaţi cu Dumnezeu. Aceasta L-a făcut să meargă până la moarte pentru mine şi tine. Întrebarea este: “Cît de departe noi suntem  gata să mergem pentru El, dragul meu? Cît de mult noi suntem  gata să plătim pentru El?”
Gîndeşte-te astăzi şi cugetă asupra preţului nespus de mare care s-a plătit pentru tine, ca să poţi spune  “Hristos a Înviat!”

CU ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Posted in Predici | 2 Comments

Moartea Lui Hristos- semn de slăbiciune sau de putere?

Posted on April 1, 2010 by Alexei Tentiuc

 

Moartea şi învierea Domnului Isus este baza credinţei noastre creştine. Însă în toate timpurile au existat oameni care au văzut moartea Domnului Isus ca un semn al slăbiciunii Lui şi nu al puterii.
Aş vrea în continuare să citim acele locuri din Scripturi unde sunt descrise învinuirile şi batjocuritoare oamenilor în ziua răstignirii Lui.
În timp ce vom citi aceste texte, te rog să nu te grăbeşti, ci să observi printre rînduri batjocura şi dispreţul care i S-au Domnul Isus la cruce.

Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: ,,Locul căpăţînii“, I-au dat(Lui Isus) să bea vin amestecat cu fiere; dar, cînd l -a gustat, n’a vrut să bea. Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: ,,Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“ Apoi au şezut jos, şi -L păzeau. Şi I-au scris deasupra capului vina: ,,Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.“
Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tîlhari: unul la dreapta şi celălalt la stînga Lui. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,şi ziceau: ,,Tu, care strici Templul, şi -l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!“
41 Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrînii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau: ,,Pe alţii i -a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El! S’a încrezut în Dumnezeu: să -l scape acum Dumnezeu, dacă -L iubeşte. Căci a zis: ,Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!“ Tîlharii cari erau răstigniţi împreună cu El, îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. (Matei 27:33-44)

Trecătorii, preoţii, cărturarii, bătrînii şi tîlharii… toţi îşi băteau joc de El… Oare ce era în inima Domnului Isus în clipele acestea cînd privrea spre trecătorii, care doar cu  cîteva zile în urmă ,

Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum. Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: ,,Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!“(Matei 21:8-9)

Acum, acelaşi norod, zicea în batjocură “Tu care strici Templul şi-l faci la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi”
Dragul meu, înainte de a merge mai departe, opreşte-te pentru o clipă şi încearcă să te pui în locul Domnului Isus. Imaginează-ţi ceea ce a simţit El în clipele acestea… Ce-ai fi făcut tu în locul Lui?
Omenirea a privit la El, şi au văzut un om lipsit de toată puterea. Au văzut în moartea Lui un mare semn de slăbiciune. De aceea toţi l-au părăsit. Pînă şi cei mai dragi şi mai scumpi ucenici, ca Petru, Iacov şi toţi ceilalţi înafară de Ioan. Toţi I-au întors spatele, crezînd că dacă ar fi fost Hristosul, atunci ar fi trebuit să se dea jos de pe cruce…

Isus a avut puterea să oprească moartea Sa, dar n-a facut-o
Domnul Isus Hristos, în clipele acelea, avea toată puterea la dispoziţie ca să oprească moartea Sa. Cînd au venit să-L aresteze în grădina Gheţimani, Petru a scos sabia ca sa-l apere pe Isus. Dar El i-a zis:

,,Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi ceice scot sabia, de sabie vor pieri.Crezi că n’aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemînă mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, cari zic că aşa trebuie să se întîmple?“(Matei 26:52-54)

La dispoziţia Sa erau mai mult de  12 legiuni de îngeri, care ar fi putut face praf acest pămînt. Era nevoie doar de un cuvînt şi duşmanii Lui ar fi fost puşi la picioarele Sale. Dar totuşi, El nu a făcut-o. Şi ne întrebăm de ce? Pentrucă nu a avut puterea? Nu! Atunci de ce?
Ce s-a întîmplat defapt în clipa morţii Lui ?
Pînă şi diavolul se bucura în clipele acelea de “biruinţa” care se părea că uite, uite, curînd o va avea asupra Fiului Lui Dumnezeu. Cînd diavolul a străpuns călcîiul Domnului Isus (Genesa 3:15), probabil că a început să strige în gura mare- “Uitaţi-vă, uitaţi-vă ce am făcut eu Fiului Lui Dumnezeu! L-am biruit, L-am străpuns, eu sunt învingătorul” Dar, oare ce se întîmpla în momentele acelea? Scriptura ne spune următoarele:

Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El(Isus) însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,şi să izbăvească pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi.(Evrei 2:14-18)

Cînd toţi au crezut că L-au înfrînt, defapt atunci El a dat lovitura cea mai mare! Acum înţelegi, dragul meu de ce în clipa cînd toţi îl batjocureau, cînd toţi priveau cu dispreţ spre El şi vedeau moartea Lui ca pe o slăbiciune, înţelegi de ce nu a coborît de pe cruce? Nu pentru că nu ar fi avut puterea, ci pentru că prin moartea Sa, să:  
-nimicească pe cel ce “avea” puterea morţii, adică pe diavolul.
-să poată izbăvi pe toţi aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.
-să devină un Mare Preot milos între noi şi Dumnezeu
-şi El nu a coborît de pe cruce, ca să poată face posibilă astăzi ispăşirea păcatelor noastre!
Proorocul Isaia a scris despre toate acestea, încă înainte ca ele să se întîmple, astfel:

Totuşi, El suferinţele noastre le -a purtat, şi durerile noastre le -a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi. (Isaia 53:4-5)pentru o înţelegere mai bună citiţi întreg capitolul.

Îţi dai seama tu pînă la urmă de toate aceste lucruri?! Înţelegînd toate acestea, mai poţi vedea în moartea Lui o slăbiciune?
Ce mare Domn şi minunat Împărat avem noi! Slăvit să-I fie numele Lui!
Însă mai dă-mi voie dragul meu să-ţi mai spun un adevăr care  m-a mişcat foarte mult cînd l-am înţeles.

Tu ai fost motivul pentru care El n-a coborît de pe cruce!
Proorocul Isaia a mai scris următoarele cuvinte:

Domnul a găsit cu cale să -L zdrobească prin suferinţă… Dar, dupăce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui.Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într’o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.(Isaia 53:10-11)

Dragul meu, atunci cînd Domnul Isus Hristos, atîrna pe crucea de la Golgota, cînd era ţinta dispreţului şi batjocurilor, cînd ţintele îi străpungeau mîinile şi picioarele, atunci în clipele acelea, tu erai motivul pentru care El n-a coborît. În mintea şi inima Domnului Isus, erai tu şi eu, o sămînţă de urmaşi, care suntem rodul muncii sufletului Său. Şi privind la noi, El s-a înviorat şi aceasta i-a dat putere să rămînă acolo pe cruce, şi cu preţul vieţii sale să ne răscumpere  ca să fim ai Lui pe veşnicie!
Cum răspunzi tu, dragul meu, la un Har atît de mare?!

Posted in Predici | Tagged , , | Leave a comment

De ce sufăr?

Posted on April 1, 2010 by Alexei Tentiuc

                                                               Scris de Oxana Tentiuc

,,Sînt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m’apucă groaza.  22 Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?“ Ieremia 8:21-22

141470_articol Există atît de multă suferinţă în această lume! Am pierdut pe cineva drag, am fost maltrataţi, învinuiţi pe nedrept, suntem vorbiţi de rău… şi putem continua la nesfîrşit. Există atîta suferinţă în lumea aceasta încît cedăm. Nu e de mirare că cedăm. Nu poţi face faţă la atîta durere de unul singur. Inevitabil, ne gîndim de ce oare noi trebuie să suferim atît, chiar sunt cel mai netrebnic om de pe pămînt, chiar oare am meritat aşa viaţă?
De ce totuşi suferim? Făcînd o anliza a Sfintelor Scripturi observăm că suferim din cauza:

Păcatului
     Ce este păcatul?
Prorocul Ieremia era zdrobit de durere. De ce? Din cauza păcatului şi atitudinii poporului său. Ce comportamnet avea poporul Israel?

5 Aşa vorbeşte Domnul: ,Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?  6 Ei n-au întrebat: ,Unde este Domnul, care ne-a scos din  ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr-un pămînt uscat şi plin de gropi, printr-un pămînt unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr-un pămînt pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?`  7 ,V-am adus într-o  ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mîncaţi roadele şi bunătăţile; dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat  ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urîciune.  8 Preoţii n-au întrebat: ,Unde este Domnul?` Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal, şi au alergat după cei ce nu sînt de niciun ajutor. 13 ,Căci poporul Meu a săvîrşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, cari nu  ţin apă.` Ieremia 2:5-8,13`

Poporul s-a îndepărtat de Domnul. Au săvîrşit cu toţii, de la mic la mare, o mulţime de păcate. Dar cel mai grav şi de fapt rădăcina tuturor păcatelor a fost părăsirea Domnului. Au săpat alte puţuri de apă, au căutat de fapt soluţionarea problemelor lor în altă parte decît la Domnul, Dumnzeul lor.

  17 Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat! 
Iacov 4:17

Deci păcatul nu este numai ceea ce faci, ci poate fi şi ceea ce refuzi să faci.

   4 Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.
1 Ioan 3:4

Păcatul este fărădelege. Omul păcătuieşte cînd îşi urmează propria cale, independent de voia lui Dumnezeu. Cînd alegi să crezi în orice sau oricine altceva decît Dumnezeu, este păcat. Sursa suferinţei noastre poate fi identificată cu situaţia cînd cineva nu a ascultat de Dumnzeu.
Sigur nu întotdeauna sursa durerii noastre poate fi nemijlocit păcatul nostru, dar pentru că trăim într-o lume păcătoasă, acesta ne va afecta oricum.
Şi păcatul aduce cu el o mulţime de consecinţe.

  • Consecinţele păcatului
    •   23 Fiindcă plata păcatului este moartea:
      Romani 6:23(a)

Păcatul ne separă de Dumnzeu. Nu mai putem avea armonie şi pace în vieţiele noastre. Durerea ne macină sufletele. Ne lovim parcă permanent de un zid invizibil, zilnic ne prăbuşim în neant. Cînd oamenii nu ascultă de Dumnzeu, această neascultare le afectează familiile, familiile la rîndul lor afectează societatea, societatea afectează naţiunea, iar naţiunea la rîndul ei afectează lumea întreagă.

  • Trăim în trecut

De multe ori suferim din cauza că trăim cu durerile trecutului. Amintirile trecutului ne bîntuie permanent. Toate eşecurile noastre izbucnesc din cînd în cînd în mintea nostră şi ne chinuie. Şi ele ne înfrîng. Trăim tot timpul cu tot felul de gînduri de genul:”Ce ar fi fost dacă… „.
Sigur este bine să ne evaluăm trecutul ca să învăţăm din el şi să nu mai repetăm aceleaşi greşeli. Dar cînd nu putem uita sau depăşi durerile trecute ele ne transformă prezentul într-n iad,  suntem atît de chinuiţi încît nu mai putem trăi. Aceasta se întîmplă de multe ori cînd pierdem pe cineva drag.

Poate te întrebi dacă există vreo vindecare? Poţi fi descătuşat, eliberat de acest chin?
Există vindecare, există un balsam vindecător care-ţi poate reda pacea, mult dorita pace.
Cine este el şi unde îl poţi găsi? Vom vedea într-un articol urmator.

Posted in Meditaţii | Tagged , | Leave a comment

De ce bărbatul de 37 ani şi-a violat cele 3 fiice minore?

Posted on March 30, 2010 by Alexei Tentiuc

Womens%20Self%20Defense%20for%20web Un bărbat în vîrstă de 37 ani a fost condamnat la 20 ani închisoare pentru violarea propriilor 3 fiice minore. Sursa spune că soţia bărbatului se află la muncă peste hotare, în timp ce soţul “îngrijea” de copii minori acasă.
Cînd am citit această ştire m-am îngrozit… M-am uitat ce scriu oamenii la comentarii, şi am mai găsit şi acest comentariu care zice:

mai sunt barbati in astfel de situatii, dar cand s-or apuca toti…. eu personal am auzit cum unii sunt rugati de catre sotiile lor sa mai traga pe la vreo "profesiaonala" ; ca sa-i tie in forma cat ele sunt absente ;)

Oare de ce se întîmplă aceasta? Care să fie cauza? De ce am degradat atît de mult ca şi ţară, naţiune, familii?

Exodul peste hotare
Nu mai este o noutate faptul că mai mult de un milion de moldoveni astăzi, sunt plecaţi peste hotare. Şi cei mai mulţi dintre ei sunt femei. Aproape în fiecare familie, este cineva plecat peste hotare. Dacă din familie nu este nimeni, atunci dintre rudele apropiate cu siguranţă se găseşte cineva. Absenţa soţului sau a soţiei pe un timp  îndelungat din familie, creşte considerabil probabilităţile destrămării ei.
Am încercat de multe ori să explic oamenilor că soluţia unei vieţi mai bune şi îndestulate nu este numai decît peste hotare. Cînd sunt întrebate mamele moldovence plecate peste hotare, “de ce au plecat?”- aproape toate din ele spun: “să pot oferi copiilor mei o viaţă mai bună”. Ne întrebăm acum: “oare aceasta este viaţa mai bună şi mai îndestulată pe care şi-au dorit-o fiicele acestei mamei, care au fost violate de către tatăl lor?” Oare asta numim noi o viaţa mai bună pentru copii noştri? Putem noi oare să le cumpărăm fericirea pe cele cîteva sute de euro trimise periodic acasă la copii? De cîţi bani va fi nevoie acum ca moralul şi starea emoţională a acestor fetiţe violate să fie restabilită? Rana aceasta mai mult ca probabil, va rămînea pentru toată viaţa.

Ce alege cel rămas acasă?
Aşa cum am spus mai înainte, de cele mai multe ori, cei rămaşi acasă sunt bărbaţii. Rămaşi fără soţie, de cele mai multe ori bărbaţii cad pradă următoarelor alegeri:
1.Alcool, petrecînd toată ziua prin baruri.
2.Să meargă la alte femei, care de multe ori sunt şi ele rămase singure acasă în aşteptarea soţilor de peste hotare
3.sau cel mai groaznic, ca şi în cazul de mai sus, bărbaţii încep să-şi violeze copii…

Ce-i de făcut acum?
Ca naţiune, “sîngerăm” şi suntem pe patul de boală. Toţi avem probleme, dar acestea sunt mult mai dureroase cînd alegem să le depăşim fără  Dumnezeu. Am ajuns unde am ajuns ca naţiune, tocmai din cauza că ne-am depărtat de Dumnezeu. Cu ce trebuie să începem acum?
1. Să ne pocăim,  să ne întoarcem toţi cu faţa spre Dumnezeu din toată inima. Să-i cerem iertare pentru tot ceea ce am păcătuit în faţa Lui şi să apelăm la mila şi îndurarea Sa. Doar El poate să ne vindece naţiunea, doar El poate să ne restabilească familiile şi ţara.

2.Soţii să-şi cheme soţiile acasă/şi invers
Nu Europa este scăparea ţării noastre, ci doar Dumnezeu.

El(Dumnezeu) îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pămînt.El ridică pe sărac din ţărînă, înalţă pe cel lipsit din gunoi ca să -i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său.  El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! (Psalmul 113:5-9)

De ce să privim la Uniunea Europeană ca la “dumnezeu”? Doar Dumnezeu şi nu Europa, ne poate ridica şi înălţa chiar şi din mizerie. De aceea, soţilor, chemaţi-vă soţiile acasă şi, soţiilor, chemaţi-vă soţii în sînul familiei. Doar împreună unul cu celălalt şi cu Dumnezeu, ne vom putea păstra familiile şi naţiunea sănătoasă şi fericită. 

3. Păstrează-te curat în lipsa celuilalt
Dacă totuşi te afli acum departe de cel cu care ai încheiat legămînt de căsătorie, pînă la întoarcere alege să te păstrezi curat, cu mintea şi trupul tău. Nu da voie imoralităţii să-ţi umple inima, pentrucă aşa va fi foarte greu să faci faţă acestui păcat mult răspîndit astăzi. Biblia spune:

Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.(Proverbe 4:23)

4. Fii o binecuvîntare pentru copii tăi
Copiii sunt o binecuvîntare lăsată de Dumnezeu în vieţile noastre pentru o perioadă de timp. Datoria părintelui este să-i crească spre maturitate, în frică şi ascultare de Dumnezeu.

Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi -i, în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

În calitate de  părinţi lăsăm o amprentă în viaţa copiilor noştri pentru tot restul vieţii lor, fie ea una pozitivă sau negativă.
Ce aduce tu în viaţa copiilor tăi? Binecuvintare sau blestem?
Alege să fii o binecuvîntare pentru copilul tău- păstrează-ţi familia!

Posted in social | Tagged , , | Leave a comment

Şapte(7)argumente a existenţei Lui Dumnezeu

Posted on March 24, 2010 by Alexei Tentiuc

3350995960_bdb270cc56 Ateismul nu mai este atît de puternic ca pe vremuri, totuşi încă şi astăzi oamenii încearcă să explice “neexistenţa” Lui Dumnezeu. Oare cum trebuie să privească Dumnezeu la acei oameni, pe care după ce ia creat, acum, ei încearcă să-I demonstreze neexistenţa ? Pe poza de mai sus, este scris în limba Engleză: “Probabil că Dumnezeu nu există. Nu-ţi mai fă griji ci bucură-te de viaţă”.
Societatea în care trăim, are multe păreri cu privire la existenţa Lui Dumnezeu. Părerile sunt împărţite , însă două dintre ele se numesc : “Deizm” şi “Scepticizm”.

Deizmul, zice că Dumnezeu există, însă El este undeva departe de om, acolo sus, iar noi aici pe pămînt facem tot ce vrem. Dumnezeu a creat totul, însă mai apoi a lăsat  creaţia să trăiască cum vrea. Aceasta este o învăţătură greşită, dar care le place la atît de mulţi oameni astăzi…

Scepticizmul, cînd priveşte în jur şi vede atîta rău, se îndoieşte că ar mai exista Dumnezeu. Scepticizmul zice: “dacă Dumnezeu există, atunci de ce atîta silnicie, minciună, amărăciune, nedreptate, durere, dezastre  au loc pe acest  pămînt?

Diavolul din totdeauna a vrut ca să-i facă pe oameni să creadă că Dumnezeu nu există. De aceea, a folosit tot ce a putut, ca   să amăgească chiar şi pe cei credincioşi.
Dumnezeu nu are nevoie de dovezi  ca să ne arate că există, totul în jur vorbeste despre El, aşa cum o spune şi Scriptura:

În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui(Dumnezeu), puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El… (Romani 1:20)

Mai jos vreau să aduc 7(şapte) dovezi raţionale care dovedesc existenţa Lui Dumnezeu.

1. Intuiţia
Orice om are simţul intuiţiei. Intuiţia nu o înveţi, cu ea te naşti. Ea este în tine de la naştere, pentrucă Dumnezeu a pus-o în tine. Cînd întrebi pe unii oameni: “Crezi că Dumnezeu există?” ei răspund: “Probabil că da”. Anume simţul intuitiv din inimile noastre, ne arată şi ne demonstrează că Dumnezeu există. Chiar şi cei mai mari ateişti, cînd privesc adînc în inima lor, văd acolo o dorinţă care strigă după Dumnezeu.
Cînd am văzut prima dată imaginea de mai sus, mi-am adus aminte de o istorioară care zice că profesoara la şcoală a scos pe toţi copii afară şi i-a pus să strige la cer: “Dumnezeu nu există”. Însă o fetiţă micuţă nu vroia să strige. Cînd profesoara a întrebat-o de ce, fetiţa i-a răspuns: “Dacă Dumnezeu nu există, atunci de ce mai este nevoie să strigi către cer că El nu există?!” 
Şi încă ceva: ateii din Londra, au scris pe autobuse,”Probabil că Dumnezeu nu există”. Anume cuvîntul acesta “Probabil” demonstrează că există în om o voce, lăsată de Dumnezeu care nu-i dă voie să creadă pe deplin că Dumnezeu nu există. Dacă El nu există, atunci de ce “probabil”? Adînc în inimă fiecare din noi ştim că El este Viu!
2. Argumentul Cosmologic- sau “Cauză-efect”
Tot ce există în jurul nostru, are o cauză. Pot să scriu la calculator acest articol(efectul), pentrucă cineva a creat calculatorul(cauza). Pot vedea scrisul pe ecranul calculatorului meu(efect), pentrucă degetele mele tapează(cauza). Deci, orice există în jur, are o cauză. Fizica spune că: “Nimic nu apare din nimic şi nimic nu dispare fără urmă” Deci nici creaţia nu a putut apărea din nimic. Apariţia ei a avut nevoie de o cauză mai întîi. Dumnezeu este cauza tuturor lucrurilor create. Darwin, toată viaţa lui a încercat să demonstreze că toată creaţia a apărt dintr-o singură celulă vie. Însă eşecul lui a fost în aceea că nu a putut demonstra cum poate apărea o celulă vie din nimic. Şi pe patul său de moarte a zis: “Lumea a evoluat dintr-o singură celulă. Însă aecastă celulă a fost creată de Dumnezeu”.
Chiar dacă cuvintele şi teoria lui Darwin nu au dreptate, important este de accentuat că pînă şi el, a recunoscut că a fost nevoie de mîna Lui Dumnezeu, pentruca lumea să existe astăzi. Dumnezeu este cauza tuturor lucrurilor.
3. Argumentul Teleologic
”Teleo”-  înseamnă dizain, ordine.
Tot ce există în jurul nostru are o ordine care este peste îneţelegerea noastră. Dintotdeauna noi, în fiecare an, avem 4 anotimpuri, care vin unul  după altul. Nici într-un an după anotimpul iernii nu vine toamna, sau după toamnă nu vine primăvara. Între soare şi pămînt, este o distanţă care favorizează viaţa pe pămînt. Dacă soarele ar fi fost puţin mai departe decît la distanţa care se află acum, ar fi îngheţat viaţa pe pămînt. Dacă ar fi fost puţin mai aproape, noi toţi ori am fi fost orbi(dela lumina lui puternică)ori totul ar fi luat foc. Există o oridine în universul acesta, care este inexplicabilă, decît prin faptul că Dumnezeu este Un Dumnezeu al ordinii. “Savanţii” au încercat şi încearcă pînă şi astăzi să demonstreze că totul a apărut dintr-o mare explozie, “The big Bang”. Dar întrebarea care apare este, cum o explozie poate  aduce atîta ordine pînă în cele mai mici detalii?
4. Argumentul Antropologiei
”Antropus”- înseamnă om. Omul şi felul lui de a fi, este cea mai mare dovadă a existenţei Lui Dumnezeu. Orice om, spre deosebire de animale are morală şi intelect. De exemplu, chiar si pentru atei, crima,furtul,minciuna, sunt lucruri rele care merită judecata. Deci oamenii care nu-l cunosc pe Dumnezeu, au in ei morala, care a fost pusă de Dumnezeu. Intelectul: acest argument, contrazice teoria epocii de piatră, fier, etc, care spun că la început omul nu era în stare să gîndească aşa cum o face în epoca noastră. De ce, pentrucă Biblia spune că chiar primul om, avea calităţi morale şi intelectuale bine dezvoltate, ca oricare om care se naşte pe acest pămînt. Adam(primul om), era în stare să vorbească, să gîndească şi să ia decizii. Biblia spune că:

Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.  Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om.
Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.“ (Genesa 2:19-23)

Intelectul omului era dezvoltat de la început, aşa că el putea să gîndească aşa cum o face fiecare din noi astăzi. El a putut da nume animalelor, şi a putut recunoaşte pe femeie că ea se deosebeşte de orice animal. Ba mai mult, el a cunoscut, că ea este os din oasele lui şi carne din carnea lui.
5. Argumentul Istoriei:
Biblia este unica carte care a anunţat fară greşeală evenimentele viitoare. Dumnezeu a scris în Biblie istoria înainte ca ea să se fi împlinit. Şi astăzi suntem martori la aceea că Biblia s-a împlinit, se împlineşte sub ochii noştri, şi suntem în aşteptarea a ceea ce are să se întîmple în curînd. Lucurile ce sau întîmplat dealungul istoriei sunt o dovadă puternică a existenţei Lui Dumnezeu. Pentrucă Dumnezeu face istoria, El a planificat viitorul, înainte ca el să aibă loc.
6. Argumentul experienţei
Acest argument, arată că oamenii, au fost şi sunt schimbaţi cu ajutorul Lui Dumnezeu. Schimbarea spre bine pe care o aduce Dumnezeu în viaţa noastră atunci cînd noi credem în El, aceasta e una dintre cele mai strigătoare dovezi ale existenţei Lui. Viaţa mea astăzi cu uşurinţă poate fi împărţită în două capitole. Pînă la Hristos şi după Hristos. În ziua cînd am crezut din toată inima în Domnul Isus Hristos, şi l-am primit în viaţa mea ca Domn, Mîntuitor şi Dumnezeu, viaţa mea s-a schimbat totalmente. Şi martorul acestei schimbări sunt eu, familia mea şi toţi cei ce m-au ştiut pînă atunci. Schimbarea, a făcut-o Dumnezeu şi nu eu, şi aceasta este dovada puterii şi existenţei Lui, nu undeva departe, ci în inima celui care Îl cheamă.
7. Argumentul Bibliei
Biblia este unica carte  sută la sută insuflată de Dumnezeu.(2Timotei 3:16). Nici o carte în lumea aceasta nu poate ajunge la rangul Sfintelor Scripturi. Mulţi au fost şi sunt aceea care au încercat să dovedească că Biblia nu este autentică. Însă toţi ei au eşuat. Unitatea acestei cărţi, dovada profeţiilor sale împlinite, a istoriei poporului Israel scrisă pe paginile ei, autoritatea  şi puterea sa unică de a schimba vieţi, sunt dovezile cele mai puternice,   că această carte are un Autor care este mai presus de noi, El este Dumnezeu Cel Prea Înalt!

Dragul meu, dacă Dumnezeu există, atunci care este relaţia ta cu El?
Vreai să-L cunoşti mai mult? Caută-L şi cu siguranţă Îl vei găsi. 

Posted in Explicaţii-Definiţii | Tagged , , , | Leave a comment