“Domnul mi-a dat autoritate şi putere, abilităţile Lui, caracterul Lui, prin Duhul Sfânt asupra bolilor, sărăciei, asupra neputinţelor şi a forţelor întunericului…deci Cel ce locuieşte în mine nu poate fii bolnav, nici sărac sau neputincios.”- sunt afirmaţiile celor ce provăduiesc Evanghelia prosperităţii.
Aceste afirmaţii sunt plăcute la auz şi foarte atrăgătoare de crezut. Dar sunt ele potrivit cu adevărul neschimbător al Lui Dumnezeu? Nu poţi şti până nu priveşti viaţa celor ce L-au urmat pe Hristos din toată inima. Exemplul vieţii lor îl găsim scris pe paginile sfintelor Scripturi. Acesta ne va ajuta să concluzionăm afirmaţiile de la îceputul articolului.
Exemplul Apostolului Pavel
Privind la viaţa acestui om, foarte repede îţi dai seama că închisoarea a fost a doua lui “casă”. Pavel a scris Epistola către credincioşii din Filipi din închisoarea din Roma. Fiind în lanţuri Pavel le scrie următoarele:
Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul. Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte. . (Filipeni 4:10-13)
Este evident că Apostolul nu a avut parte totdeauna de belşug sau prosperitate. El a îndurat şi lipsuri, şi foame dar în toate acestea a păstrat o atitudine frumoasă de mulţumire. Cînd scria credincioşilor din oraşul Corint, Pavel afirmă despre sine şi cei ce erau cu el astfel:
Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc, ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi, am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor. Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. (1 Corinteni 4:11-14)
Foame, sete, gol, tratat ca gunoiul lumii acesteia, privit ca lepădătura tuturor ? Păi, cum este posibil aşa ceva? Doar, Evanghelia prosperităţii spune că, credincioşii au autoritate asupra bolilor şi sărăciei ? Dacă este aşa, atunci, ne punem o altă întrebare: “Dacă Pavel a trecut prin aceste stări de foame, sete, lipsuri, tratat ca gunoiul societăţii, înseamnă oare aceasta că nu a avut o relaţie corectă cu Dumnezeu? S-au întîmplat toate acestea în viaţa sa pentrucă a păcătuit ? Bineînţeles că nu.
Pavel avut parte de boală
Apostolul, care a vindecat pe mulţi bolnavi , acum în 1 Corinteni 12 el singur suferă de o boală.
Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12:6-9)
Evident că din aceste versete, “ţepuşul”, despre care spune apostolul că a fost pus în carnea sa, se referă la o boală, o slăbiciune de care Pavel nu era mulţumit la început. Dar Domnul Isus Hristos, tocmai prin această boală, slăbiciune, din trupul lui Pavel, a dorit să-şi arate puterea Sa. Dar Pavel n-a fost unicul slujitor al Lui Dumnezeu care a avut parte de boală.
Timotei se îmbolnăvea foarte des
Cînd îi scrie ucenicului său preaiubit Timotei, Pavel zice:
Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomacului tău şi din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5:23)
Timotei, copilul preaiubit al lui Pavel, avea deseori parte de îmbolnăviri. Să nu fi fost Timotei un bun copil al lui Dumnezeu? Să fi căzut Pavel şi Timotei din harul lui Dumnezeu şi de aceea ei s-au îmbolnăvit? Bineînţeles că nu. Doar că mesajul Evangheliei prosperităţii este unul fals şi împotriva Învăţăturii sănătoase pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o ca şi ghid al vieţii noastre de credinţă.
Epafrodit a fost bolnav
Epafrodit este tovarăşul de lucru al lui Pavel, un credincios din oraşul Filipi. El a fost trimis de către Biserică ca să ducă darurile lor lui Pavel în închisoare, la Roma. Totuşi drumul pînă acolo a fost greu şi anevoios. Ca rezultat al jertfei lui, s-a îmbolnăvit foarte grav. Pavel zice despre Epafrodit:
Ce-i drept, a fost bolnav şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare. (Filipeni 2:27)
Dragul meu, atât Pavel, cît şi Timotei cu Epafrodit, au fost oameni dedicaţi în lucrarea Lui Dumnezeu. Dar aceasta nu i-a scutit de multe lipsuri, dureri şi boli pe care au trebuit să le înfrunte. Oare n-a putut Dumnezeu să le împlinească aceste lipsuri? Bineînţeles că da. Dar aceasta vreau să înţelegi tu acum. Domnul Isus Hristos este în stare să împlinească orice nevoie şi să vindece orice boală pe care o avem în trupul nostru. Însă “de altă parte, ştim că toate lucrurile (bune sau rele)lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)
Nu noi definim binele, ci Dumnezeu. Nu noi îi spunem Lui Dumnezeu cum trebuie să fim, ci El ne spune nouă. Nu noi îi spunem Lui cît de bogaţi trebuie să fim, ci El decide cît , cum şi cînd să ne dea. El îngăduie boala, lipsurile şi foamea, tocmai ca ele să lucreze spre binele nostru. Lipsurile şi suferinţele nu totdeauna sunt blestem de care trebuie să ne izbăvim. Dacă eşti copilul Lui, atunci învaţă să le priveşti ca o binecuvântare de la El care este menită să lucreze spre binele tău.
Dumnezeu să ne ferească de valul oricărei erezii.